Au trecut patru ani de cand ne-am intalnit. Ai aparut asteptat si visat… Ai fost puternic din prima zi in care te-am simtit. Prima privire a fost de neuitat, te-ai oprit din plans doar la auzul vocii si sarutului meu, apoi ne-am revazut peste 19 ore in care am asteptat sa vii, sa vin… de atunci am fost de nedespartit. Nici azi dupa patru ani nu stiu cum e sa mai traiesc fara tine, din un EL de 4 kg te-ai facut un EL adorabil de destept si frumos…

Parul tau de aur luceste ca un soare in casa noastra, ochii caprui vorbesc despre tine iar gura mica este miracolul ascuns in inima ce-ti bate. Esti prima dovada a iubirii noastre, esti primul licurici in ochii nostri, tu ne completezi zilele cu vocea si energia ta, esti plin de iubire si intelepciune… Multumesc ca mai ales sa-ti fiu mama… ca mai reconectat la iubire neconditionata si putere de viata…

Anii langa tine sunt plini…

Tu esti copilul hotarat si integru care ma asigura ca nu va renunta la visele lui, la simturile ce incerc sa nu le perturb, sa le las active cat de mult posibil pentru a fi TU, cel de care avem nevoie o viata…

EL se trezeste dimineata plangand si imi spune ca azi nu vrea la gradinita, cu toate ca ieri venise entuziasmat de acolo.

„- Mami, vezi ce tare tusesc! Nu pot merge la gradinita!”

Asta in ciuda faptului ca nu tusise deloc. In gand imi zic ca o sa treaca si asta, si accept cu zambetul pe buze sa stea acasa.

Ziua a trecut mai putin bine. EL a plans mult. Nu am stiut nici eu, nici EL ce se intampla, a avut si un tantrum… Seara dupa doua ture de special time, incepuse puiul sa zambeasca.

A ajuns si ora somnului. EA nu avea somn (ne trezeste si ne adoarme pe toti dupa bunu-i plac ). Atunci EL isi face curaj si intreaba cu lacrimi in ochi:

„- Mami, tu cu tati o sa imbatraniti si noi n-o sa mai fim impreuna? Eu am plans noaptea trecuta din aceasta cauza, nu stiam cum sa-ti spun…” si se pune puiul pe plans, si a scos asa din el toata emotia si frica ce pusese stapanire pe sufletul lui sincer…

Mi s-au taiat picioarele… asta era… Si m-am pus pe explicat…

– Da, o sa imbatranim… dar asta se va intampla doar atunci cand vei fi pregatit pentru lumea „de afara”, cand vei simti ca poti trai nu doar langa mami si tati, cand vei avea curaj si emotie sa lupti fara noi… si l-am asigurat ca vom fi mereu langa EL…

Au urmat imbratisari si priviri calde…

Ma bucur ca instinctul de mama nu m-a parasit, ca am stiut sa fiu alaturi de EL, chiar si atunci cand nu stiam de ce…

Parfumul este parte din mine… Primul meu parfum „Cristina” l-am primit in dar de 8 Martie de la tata. Tata are un simt aparte al mirosului, parfumul sau transcede prin gesturi si privire, tata este cald si empatic, este sigur si emana incredere. El a pus baza curiozitatii si cunoasterii mele olfactive. De atunci mi-am creat propria-mi agenda olfactiva. Am in memorie mirosul celor dragi din familie, colegilor de banca, zilelor de duminica, mirosul copilariei, mirosul lavandei pus de bunica in perna, mirosul cartilor si primei biblioteci orasenesti, mirosul vacantelor cu cortul la mare, mirosul sotului si mai nou, port in suflet mirosul copiilor mei.

Fara parfum simt ca ziua imi e saraca, bag nasul de cum ma trezesc in EI si-l scot doar cand sunt plina de „el”. Asa incepe si se termina fiecare zi. Ma bucur ca sunt mostenita in acest pasaj de EL. EL adora sa adulmece mirosuri, face diferenta pana si intr-un compot de mere cu unul de pere. Tine minte miresme si asta ma emotioneaza, inseamna ca traieste, ca simte, ca ii pasa…

Alaturi de miresme ma invalui in trairi, creez amintiri, datorita lor ma trezesc in locuri speciale si uitate, ele ma apropie de liniste si prin ele ma exprim.

Sunt miresme pe care nu le pot uita, traiesc prin mine de la inceputuri…

Schimbarea de sine s-a produs la maturitate, a constat in autocunoastere, in incercarea de al sterge pe „trebuie” – cu intensitatea mea de a ma depasi de pe o zi pe alta. Sunt mai buna ca ieri, ca acum o saptamana un an, zece… Maine o voi depasi pe cea de azi, pentru implinirea si emanciparea mea. Imi e bine acum, imi  e bine cu gandurile si trairile mele… nu vreau sa revin unde am fost, dar nici nu vreau sa neg ce am fost… am crescut impreuna cu „Eul” meu cel din tecut si vreau sa-l cresc mai mult, sa-mi ating apogeul. Varsta si soarta nu vreau sa-mi fie piedici, le gust ca pe dulciuri, inchid ochii si le savurez. Implinirea de azi mi-o va aduce pe cea de maine, curatarea de ieri mi-o va prelungi pe cea din viitor, e frumos sa-ti creezi propriul echilibru ce te umple de curaj si emotie, fara de care nu mai pot exista… Iubirea de sine, de aproape, de natura, de soare, de oameni deschide pentru mine noi orizonturi, noi vise si sperante, iar „sclipirile” mele, respira prin ochii si suflul meu, imi panseaza ranile si le vindeca, imi degusta speranta si visele. Viitorul lor, al meu, al nostru vreau sa-l umplu de bucurii, zambete si iubire.

Pentru prima data te-am vazut in vama… Aveai 15 ani si mustata fina de adolescent, inalt si subtire, cu zambetul pe buze si ochi curiosi… M-ai privit si ti-ai continuat drumul… am ajuns la aceeasi destinatie, acelasi oras, aceeasi cladire, eram la un etaj mai sus de camera ta. Adeseori seara, se auzeau prin teava rasetele voastre pline de ghidusii… Veneai des la noi, fiind din aceeasi tara, te simteai mai aproape de casa, mai aproape de limba, mai aproape de borcanele pline cu bunatati ale mamei… 🙂 Ceaiul era ritualul nostru de poveste, savurandu-l ne-am cunoscut, ne-am analizat si la momentul potrivit ne-am indragostit… a durat multe zile, multe luni, de fapt au fost patru ani pana am inteles ambii ca avem nevoie unul de altul, ca ne completam, ca respiram aceleasi vise… Apoi, a intervenit distanta si „clipele noastre” au devenit rare… Dar nu am lasat-o sa ne ruineze, am continuat sa speram si sa visam la noi… Dupa alti patru ani in care am invins timpul, ne-am luat de mana si am deschis lacatul vietii in doi… Acum suntem patru, noi doi si EI, samanta iubirii noastre. Daca nu era-i tu, nu eram nici eu/ daca nu era-i tu, nu erau nici EI/ pentru ca esti tu, sunt si eu/ pentru ca esti tu, sunt si EI…

Vine barbatul acasa, si-mi zice:

„- Nevasta,  pe drum de la servici am vazut doi ce se sarutau asa pasional in statie… cum ne sarutam si noi odata…. ”

Si se uita in ochii mei… astepta raspunsul…

Aceste saruturi apar dintr-o iubire profunda… La noi erau rare… ne vedeam o data pe luna si atunci printre ore, printre drumuri si microbuze, la o distanta de 250 km unul de altul – si le visam… visam cum va fi noua revedere, ce emotii ne vor cuprinde si unde ne va duce timpul… si ne-a adus…

Acum, sunt fericita casei, am trei perechi de ochi ce se uita nonstop la mine, ce-mi asteapta privirea, imbratisarea. E frumos, sa stii ca esti iubita de trei perechi de ochi, intens si sincer. Imi e greu uneori ca, nu stiu la cine sa ma uit prima data, ii simt pe ceilalti doi in ceafa… simt atata iubire si un suflet cu de toate, gata sa-mi urmeze visele.

Sarutul pasional din statie a fost momentul ce ne-a adus aici, in caminul nostru cald si plin de zambete, unde canta si danseaza copiii, unde miroase a fericire si a mancare, unde peretii sunt desenati cu de toate, unde avem jucarii si in sertarul cu papuci, unde nu poti dormi nici daca se doarme, unde florile ajung copaci, unde povestile cartilor sunt pline cu emotii, unde urmele de degetele sunt dovada vie a iubirii noastre.

„- Mami, la noi in baie miroase a bunica Sveta! (Vasea, 4 ani fara doua saptamani)

– De ce puiule crezi asta?

– Pai… acelasi miros il are si bunica, miroase a proaspat, a ceva frumos, ce mie imi place. Doar ca, baia bunica-i este mai mare decat a noastra si este luminoasa.”

Mirosul divin ce te cuprinde, este cu mine mereu. Trebuie doar sa inchid ochii, si gata, e cu mine! Il simt! Nu poate fi comparat cu nimic, este doar el, acel miros de mama, inconfundabil si irepetabil (este al meu, desi si il simte si EL :)). De cand eram mica imi placea sa-ti port hainele, ma simteam in siguranta. Aveam sentimentul ca sunt ocrotita din toate partile, ca lumea mea este ideala, as fi facut orice sa raman in ea…

Dar, timpul a trecut, sunt mama la randul meu, copiii imi cauta mirosul meu acum. Eu, in continuare il caut pe al tau…

Mama nu se uita niciodata, este fiinta cea mai puternica din lume, este impactul ce iti copleseste fiinta. Imi este de ajuns sa ii aud vocea… inchid ochii, si e langa mine…

Primul meu gand este pentru tine, cea care m-ai adus pe lume, cea de la care a inceput toata povestea mea. In acest moment ne e greu tuturor, frica ne stapaneste, ne rugam cu totii sa fie cat mai usor. Eu stiu acest lucru, ca vei fi rapid bine si te voi imbratisa curand… Abia astept sa te vad cu nepoteii in brate, sa te joci cu ei, sa-i saruti fin, cum numai tu stii sa o faci, sa le citesti, sa ii cocolosesti cu drag… Ma rog la bunul Dumnezeu sa trecem peste aceste clipe, ce par vesnice… ce maine nu vor mai avea aceeasi intensitate. Esti minunea ce a pus stapanire pe chipul meu, esti prima care m-a imbratisat, sarutat, iubit, mangaiat, spus ca sunt frumoasa si minunata… povestea mea ti se datoreaza, tu ai „croit-o” cum ai stiut mai bine, ai impletit-o de o mie de ori si ai rescris-o facand ce e mai bine. Te iubesc nespus, nimic si nimeni nu-mi va lua iubirea ce ti-o port, o simt in vene, din maini pana in picioare, este ca o ancheta ce te rascoleste toata. Ea nu se termina niciodata, e vesnica, iar povestea noastra o vreau vie pentru EI (un EL si o EA), urmarea a ceea ce ai inceput si nu se va sfarsi niciodata.

TE IUBESC MAMA!