Pentru prima data te-am vazut in vama… Aveai 15 ani si mustata fina de adolescent, inalt si subtire, cu zambetul pe buze si ochi curiosi… M-ai privit si ti-ai continuat drumul… am ajuns la aceeasi destinatie, acelasi oras, aceeasi cladire, eram la un etaj mai sus de camera ta. Adeseori seara, se auzeau prin teava rasetele voastre pline de ghidusii… Veneai des la noi, fiind din aceeasi tara, te simteai mai aproape de casa, mai aproape de limba, mai aproape de borcanele pline cu bunatati ale mamei… 🙂 Ceaiul era ritualul nostru de poveste, savurandu-l ne-am cunoscut, ne-am analizat si la momentul potrivit ne-am indragostit… a durat multe zile, multe luni, de fapt au fost patru ani pana am inteles ambii ca avem nevoie unul de altul, ca ne completam, ca respiram aceleasi vise… Apoi, a intervenit distanta si „clipele noastre” au devenit rare… Dar nu am lasat-o sa ne ruineze, am continuat sa speram si sa visam la noi… Dupa alti patru ani in care am invins timpul, ne-am luat de mana si am deschis lacatul vietii in doi… Acum suntem patru, noi doi si EI, samanta iubirii noastre. Daca nu era-i tu, nu eram nici eu/ daca nu era-i tu, nu erau nici EI/ pentru ca esti tu, sunt si eu/ pentru ca esti tu, sunt si EI…