Schimbarea de sine s-a produs la maturitate, a constat in autocunoastere, in incercarea de al sterge pe „trebuie” – cu intensitatea mea de a ma depasi de pe o zi pe alta. Sunt mai buna ca ieri, ca acum o saptamana un an, zece… Maine o voi depasi pe cea de azi, pentru implinirea si emanciparea mea. Imi e bine acum, imi  e bine cu gandurile si trairile mele… nu vreau sa revin unde am fost, dar nici nu vreau sa neg ce am fost… am crescut impreuna cu „Eul” meu cel din tecut si vreau sa-l cresc mai mult, sa-mi ating apogeul. Varsta si soarta nu vreau sa-mi fie piedici, le gust ca pe dulciuri, inchid ochii si le savurez. Implinirea de azi mi-o va aduce pe cea de maine, curatarea de ieri mi-o va prelungi pe cea din viitor, e frumos sa-ti creezi propriul echilibru ce te umple de curaj si emotie, fara de care nu mai pot exista… Iubirea de sine, de aproape, de natura, de soare, de oameni deschide pentru mine noi orizonturi, noi vise si sperante, iar „sclipirile” mele, respira prin ochii si suflul meu, imi panseaza ranile si le vindeca, imi degusta speranta si visele. Viitorul lor, al meu, al nostru vreau sa-l umplu de bucurii, zambete si iubire.