Primul meu gand este pentru tine, cea care m-ai adus pe lume, cea de la care a inceput toata povestea mea. In acest moment ne e greu tuturor, frica ne stapaneste, ne rugam cu totii sa fie cat mai usor. Eu stiu acest lucru, ca vei fi rapid bine si te voi imbratisa curand… Abia astept sa te vad cu nepoteii in brate, sa te joci cu ei, sa-i saruti fin, cum numai tu stii sa o faci, sa le citesti, sa ii cocolosesti cu drag… Ma rog la bunul Dumnezeu sa trecem peste aceste clipe, ce par vesnice… ce maine nu vor mai avea aceeasi intensitate. Esti minunea ce a pus stapanire pe chipul meu, esti prima care m-a imbratisat, sarutat, iubit, mangaiat, spus ca sunt frumoasa si minunata… povestea mea ti se datoreaza, tu ai „croit-o” cum ai stiut mai bine, ai impletit-o de o mie de ori si ai rescris-o facand ce e mai bine. Te iubesc nespus, nimic si nimeni nu-mi va lua iubirea ce ti-o port, o simt in vene, din maini pana in picioare, este ca o ancheta ce te rascoleste toata. Ea nu se termina niciodata, e vesnica, iar povestea noastra o vreau vie pentru EI (un EL si o EA), urmarea a ceea ce ai inceput si nu se va sfarsi niciodata.

TE IUBESC MAMA!