24.11.2018

Mama cu tata nu stiau la ce sa se astepte…
De griji sufletul le era impovarat.
Greu au acceptat traiectoria mea, neinteleasa de ei inca.
Greu au rumegat-o, dar… aripile nu mi le-au taiat.
Mi-au lipit de suflet speranta ca intr-o zi voi sti, voi cunoaste si voi zbura!
Au stat tacuti si au asteptat sa vada cum cresc, fara sa tulbure pasarea inca tanara si zbuciumata…
Traseul necunoscut mi-a crescut aripi puternice… pline de vise si asteptari.
EI – au asteptat fara ezitare sa-mi cladesc viata asa cum am stiut eu mai bine!
Va iubesc!

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *