12.05.2018

Ochii tai albaștri, atat de vii… mâinile-ti muncite, atat de puternice… spatele-ti deja obosit si încovoiat ma fac sa tresar si sa lăcrimez la zâmbetul tau cald… Te sorb cu dor si cu oftat, te simt atat de adânc, mi-e dor atat de profund si îndurerată imi simt inima ca te las si plec…
Plec in lumea de care, ma invata-i sa nu-mi fie frica, in lumea care ma așteaptă si care poate fi a mea daca asta imi doresc.
Plec… si te las cu ochii înlăcrima-ti, plec… si te las singura in locul in care visam cum nici unde nu am mai visat atat de real cu ochii deschisi! Un loc curat pe care oricând vreau i-l pot numi ACASA! Acasă unde ma așteaptă doua sufletele doar ale mele, unul e înger SUS, altul e înger printre noi cei visători ai acestei lumi.
Am învățat atat de multe de la Matale! Asa m-ai învățat sa te strig bunica mea puternica si dreapta. M-ai învățat prima rugăciune, m-ai alintat cu masaje si m-ai învelit noapte de noapte, mi-ai alungat visele-mi speriate, m-ai parfumat cu pâinea scoasă din vatra, m-ai îmbrăcat in omenie si feminism!
Din frumusețea cuvântului nu m-ai scos, ai făcut cum ai știut mai bine sa ma alinți, si sa ma crești acolo unde a creste doar o bunica o poate face!
Te iubesc! Vei avea mereu loc in inima mea! Te iubesc! O zi de as mai fi copil, as vrea cu matale si cu bunicul sa mi-o petrec. Dor de dorul vostru, prefecții mei părinți-bunici…

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *