Cel mai mult mi-a luat sa inteleg ca doar facand ce-mi place pot fi implinita. Greu mi-am gasit pasiunile dar si mai greu mi-a fost sa le dau un nume. Am pus mereu pe primul plan sentimentele si comfortul celor din jur, lasand la urma gandurile si trairile mele. Asta m-a consumat de energie si a creat frustrari, pana in ziua cand am pus mai putin accent pe nevoile „lor” (celor din jur) si am dat volumul la maxim emotiilor mele. Imi era greu sa contrazic, sa-mi expun parerea si mai ales sa o sustin… pana am incercat o data… si a mers! A mers asa bine ca am prins curaj. Iar azi ma simt omul implinit! Lumea stie ce vreau, ce simt, ce gandesc! Conteaza mult ca „TU” sa fii tu, nu imaginea slefuita de mediu. E greu sa rezisti, mai ales cand diferenta isi spune cuvantul, cand ideile sunt „verzi” si fara multe studii. Dar e atat de bine sa fii tu, cea adevarata si sincera!

Motivatia o gasesc tot in EI! Cum sa le cer LOR sa fie sinceri si increzatori cand eu clachez? Cum sa nu le fie frica, cand am o mie si una de frici? Pai doar descoperindu-ma si dandu-mi dreptate. Asa am reusit sa le instalez increderea in EI. Le cer zilnic sa vorbeasca. Mai nou, EL imi zice ca sunt urata si nu ma supar. Da, sunt… de ce? Pentru ca nu sunt asa cum vrea EL. E ok sa fiu uneori si urata ii explic, sa nu fiu asa cum ar vrea EL, si toate astea pentru ca suntem diferiti, ca avem originalitate in noi, ca nu trebuie sa fim ca toti, si nici toti ca noi, trebuie doar sa fim sinceri si curajosi cu noi, ca doar asa vom fi fericiti. Multumesc LUI, pentru ca m-a ales sa-i fiu mama!

” – Mami, tu de ce imi zici ca sunt urata? ( dupa ce trece criza discutam calmi la o cana de ceai)

– Pentru ca nu esti mereu asa cum vreau eu…”