Parintii!
Fara ei alergam prin viata goi. Cand esti mic nu poti respira decat prin ei. Cand cresti ti se pare ca fara ei esti cel mai bine. Cand viata te loveste iar si iar, simti ca fara ei nu mai poti. Tot ce gandesti/faci este datorita lor, cei care te-au conceput si crescut asa cum au stiut ei mai bine. Nimic nu mai are sens fara ecoul lor!
Esential este ca de la ei pornim si la ei ne intoarcem, indiferent ce traseu am alege prin viata…
Cand esti departe de ei… ramai calator pustiu si gol, umbli prin viata si-ti cauti rost, abia astepti sa te intorci…
E nevoie de ea, „doamna viata”, cu experienta ei trista sau vesela sa ajungi sa-i pretuiesti mai mult decat poti pretui vreodata pe cineva… si nu mai vrei sa pleci de langa ei!
Ramai acolo in ei fara sa-ti mai pese de ce a fost, de ce ai invatat, pentru ca doar langa ei esti TU, cel adevarat si necunoscut. Necunoscut nici pentru tine, pentru ca abia atunci incepi sa te redescoperi… ai uitat tot ce ai fost candva, ai uitat totul, pentru ca iarasi ea „doamna viata” te-a facut sa stergi si sa fii altul decat ai fost facut…
Si ce bine e acum… cand intelegi cine esti si de unde vii… si ca fara ei nu vrei sa mai fii…
Mi-e cald si moale in suflarea lor, mi-e somn si foame de umbrele lor!
Va iubesc!

Căutam fericirea in oameni frumosi si goi, iar ea era aici in mine… era ascunsa… era mica si tipa… Tipa atât de tare ca ma dobora de durere… dar ea sărăcuța, vroia sa o privesc si sa-i recunosc in ochi ca e a mea, ca o vreau, ca nu o mai las sa plece… Suntem un întreg împreuna!

Voi doi, va ascundeți in dulapuri, abia mai aveți loc in ele la cat de multe perne ati urcat. Tu, cel mare o pui ce cea mica sa verifice daca sunt in camera, daca ma uit la voi cum încet sustrageti tot ce credeți ca nu mai aveți voie. Tu, cea mica te uiți la mine si-i spui, ca da, e aici mama, si, încet sustragi ceea ce crezi ca e nepermis si duci… duci in locul in care încap doar vise de copil, locul in care miroase a sotii de copii si in care noi, cei ce va veghem nu avem loc. Visele voastre le voi duce mai departe pentru voi, ființe pure si sincere, ce nu știți sa negati sentimentele curate ce va pătrund! Va ador copii firavi si purtători de comori sufletești!

Imi doresc sa am doua brațe mari care sa ma ridice… doi umeri care sa ma care încet prin noroiul ce-mi curge din mine… sa ma ia de mâna si sa-mi spună: Draga mea, hai sa vedem asa lumea… Draga mea ai încredere in tine… cu toții greșim… cu toții suntem oameni… te iubesc asa cum esti… goală si slaba… dar esti a mea, te vreau asa, cu bune si rele… Sa uite stâlpul de prejudecăți… Sa uite ca sunt mare, sa ma vada mica, ca asa sunt… Sunt cat un purice ce sare de colo colo.. un purice ce cauta sa supraviețuiască fără sa știe cand face un rău…

– „Mami, trebuia sa o faci mai intai pe Maria si apoi pe mine! (Vasea – fratele mai mare)
– Ce crezi ar fi schimbat asta puiule?
– Pai, ea ar fi mers singura pe jos si m-ai fi dus pe mine in brate dintr-o camera in alta!
– ….
– Acum, iubeste-ma…”

Copile, mirosi a iubire… iubire din aceea in care vreau sa simt ca-s desculta, ca alerg pe iarba verde, ca simt vantul… iar eu alerg la doua brate deschise, si cand ajung… tu ma strangi, dar ma strangi tare, tare in brate… iar eu o sa tip, o sa tip ca te iubesc… ca fericirea mea e acolo la tine… ca tu m-ai „construit” din clipa in care te-am nascut…

Si pana la EA era doar EL, acum e si EA si sunt doar EI – ai MEI… EL cauta zambetul meu, EA cauta mana mea, EI cauta in viata mea implinirea…

Si cand te tine in brate, te mangaie, te saruta, respira odata cu tine, sopteste cald in ureche, saruta crestetul deja mare ce la randu-i saruta alte doua crestete mici… viata se lumineaza, prinzi curaj si speranta infloreste… ca esti, ca existi, ca esti iubit… iar ochii ei spun totul de la inceputuri… ca am fost prima ei iubire… ca e mandra, ca-i este greu cand imi e greu, ca simte, traieste si vibreaza odata cu mine… sunt norocoasa ca esti a mea… te iubesc scumpa mea MAMA!

Toti cred ca te cunosc… toti cred ca poti, ce nici tu nu stii ca poti… toti stiu ceea nici tu nu stii despre tine…
Pari curajoasa, increzatoare si ambitioasa… dar esti mai sensibila decat o fila din carte, esti mai firava si senina decat razele de soare!
Te vreau mereu cu zambetul pe buze, te vreau alaturi de EL, ce-l ce te iubeste frumos… Te vreau langa mine, te vreau sa-ti simt caldura si iubirea!
Te vad in aia mica a mea, te vad in ochii mei…
Mi-e dor de tine mama! Mi-e dor de suflul tau!
Cuvintele nu ies pe buze, mi-e greu sa iti exprim ce simt! Mi-e dor de tine mama… Mi-e dor de chipul tau!
La multi ani!
Cu multa dragoste, a ta Cristinuta!

Pielea simte cel mai bine…
Pielea de găina e pielea tulburata de emoția ce o transcede.
Pielea înroșită de emoție vulcanică ne trădează frumusetea sensibilă a interiorului nostru.
Pielea umezita de acele picături mici ca de roua ne inunda fiecare por al turbulențelor interne…
Pielea cu al ei parfum lasa in urma amintirea celor mai misterioase vise…
Pielea e cea care simte atingerea marii iubiri!
Pe ea te bazezi atunci cand trupul plin de emoție trăiește!