Azi e despre tine, Cristina Surujiu. Iti scriu din nestiinta si simturi infundate, cand calea e incercuita in speranta. Cand drumul vietii le incruciseaza pe toate si te intoarce in nodulul nerezolvat al iertarii.
Porii tai infundati izbucnesc din interior si imprastie pe peretii drumului – noroi, care se spala cu lacrimi sarate. E greu sa stergi noroiul uscat de ani, e greu sa crezi ca poti respira din nou prin porii infundati un aer curat, aer luminat si usor al existentei.
Astepti sa rezolvi, astepti o urma de raza, astepti sa scapi de noroi… In tine am ultima speranta ca vei deznoda toate nodurile si vei spala tot noriul ce-ti pateaza drumul existei.