Azi am vazut un copil (băiat) ce vroia sa plângă, cu tot sufletul si trupul lui, încleșta din dinti, strângea pumnii, tremura… dar nu lasa lacrimile sa curgă… Tatăl era la 2 metri, urmarea cum băiatul lui de 4 ani „trebuia” neaparat sa fie bărbat! La ce bun bărbăția, cand ajung insensibili si duri? Lăsați-va copiii sa trăiască emoțiile, ca sa le cunoaste-ți visele!