7 iunie 2019

Când scriu nimicurile mele îndurerate puterea prinde contur și tumult.
Eu sunt o furtuna spulberată de escapadele tale insirate an de an in calea drumului meu. Ma chinui și prind curaj sa scot din mine, dar totul se întoarce ca un bumerang dureros. Simt ca ma pierd in aceste momente, ma pierd de mine și ajung sa sufăr ca nu ma pot găsi.
Uitarea e sensul celor ce neagă sentimente, nu poți uita o suferința… o poți accepta și învață sa trăiești cu ea.
Toate bunele și relele adunate te construiesc ca pe o cetate. Cu cât lucrezi mai mult la ea, cu atât e mai impunătoare și mai puternica. Pereții ei devin solizi și vesnici. Greu te mai poate dărâma cineva. Nimeni nu te mai poate reconstrui.

Fii cetatea ta!
Oricât ar încerca cineva sa te surpe, tu vei rezista datorită calității tale…

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *